fonon
/fo'non/Etimologie
Din franceză phone.
Definiții
- particulă fictivă asociată vibrațiilor care se propagă prin masa unui corp cristalin, având frecvențe comparabile cu cele ale sunetelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fonon | fononi |
| genitiv-dativ | fononului | fononilor |
| vocativ | fononule | fononilor |
| articulat | fononul | fononii |