← înapoi la căutare

foi

/fo'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină *follire.

Definiții

  1. (v.intranz.) (despre o colectivitate, o mulțime) a se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi.
  2. (despre un loc, o încăpere etc.) a fi plin de lume care mișună.
  3. (v.refl.) a nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna, a nu sta locului; a se fâțâi.
  4. a se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă).
  5. (fig.) a se codi.
  6. (v.tranz.) a face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului.

Exemple

  • Toată noaptea s-a foit în așternut.

Declinare

CazSingularPlural
verbfoeafoeau

Sinonime: 1: forfoti, 4: se perpeli, se răsuci, se suci, se zvârcoli, (prin Olt.) se scârciumi

foiță

/fo'i.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din foaie + sufixul -iță.

Definiții

  1. diminutiv al lui foaie.
  2. foaie subțire de hârtie.
  3. (la pl.; fam., ieșit din uz) cărți de joc; (p.ext.) joc de cărți.
  4. foaie subțire de hârtie roșie, care se folosea în loc de fard.
  5. foaie subțire de metal.
  6. frunzuliță.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfoițăfoițe
genitiv-dativfoițeifoițelor
vocativfoițăfoițelor
articulatfoițafoițele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică