focar
/fo'kar/Etimologie
Din foc + sufixul -ar (după franceză foyer).
Definiții
- punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentilă, oglindă, etc.) pe care au căzut raze paralele.
- (geom.) fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la punctele curbei dau o sumă, o diferență sau un produs constant.
- fiecare dintre cele două puncte ale căror distanțe până la punctele unei suprafețe dau o sumă, o diferență sau un produs constant.
- parte a cuptoarelor, a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului.
- (fig.) izvor, sediu principal, punct de concentrare și de răspândire (a unor acțiuni, idei, sentimente etc.).
- (înv. și pop.) fochist.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | focar | focare |
| genitiv-dativ | focarului | focarelor |
| vocativ | focarule | focarelor |
| articulat | focarul | focarele |