flăcăiandru
/flə.kəˈjan.dru/Etimologie
Din flăcău + sufixul -andru.
Definiții
- flăcău mai tânăr; adolescent, flăcăuan.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | flăcăiandru | flăcăiandri |
| genitiv-dativ | flăcăiandrului | flăcăiandrilor |
| vocativ | flăcăiandrule | flăcăiandrilor |
| articulat | flăcăiandrul | flăcăiandrii |