fluturel
/flu.tu'rel/Etimologie
Din fluture + sufixul -el.
Definiții
- fluturaș.
- (bot.) (la pl.) (Gaillardia aristata) plantă erbacee ornamentală, cu flori reunite în capitule mari, galbene în partea superioară, purpurii la bază.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fluturel | fluturei |
| genitiv-dativ | fluturelului | flutureilor |
| vocativ | fluturelule | flutureilor |
| articulat | fluturelul | flutureii |
Sinonime: 1: fluturaș