fluență
/fluˈen.ʦə/Etimologie
Din franceză fluence.
Definiții
- însușirea de a fi fluent.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fluență | fluențe |
| genitiv-dativ | fluenței | fluențelor |
| vocativ | fluență | fluențelor |
| articulat | fluența | fluențele |
Din franceză fluence.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fluență | fluențe |
| genitiv-dativ | fluenței | fluențelor |
| vocativ | fluență | fluențelor |
| articulat | fluența | fluențele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică