floroglucină
/flo.ro.glu'ʧi.nə/Etimologie
Din franceză phloroglucine.
Definiții
- substanță chimică cristalină, solubilă în alcool și în eter, folosită ca developator în fotografie și ca intermediar în sinteza unor rășini, coloranți etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | floroglucină | — |
| genitiv-dativ | floroglucinei | — |
| vocativ | floroglucină | — |
| articulat | floroglucina | — |