florin
/flo'rin/Etimologie
Din germană Florin, franceză florin.
Definiții
- denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în țările românești până în sec. xIX; fiorin.
- unitate bănească în Olanda; gulden.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | florin | florini |
| genitiv-dativ | florinului | florinilor |
| vocativ | florinule | florinilor |
| articulat | florinul | florinii |