flintă
/'flin.tə/Etimologie
Din germană Flinte, prin intermediul maghiară flinta.
Definiții
- pușcă cu fitil, cu țeavă lungă, cocoș și cremene, folosită în trecut.
Exemple
- Trage cu flinta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | flintă | flinte |
| genitiv-dativ | flintei | flintelor |
| articulat | flinta | flintele |
Sinonime: sâneață, (înv. și reg.) durdă