fleandură
/'fle̯an.du.rə/Etimologie
Din dialectul săsesc flander.
Definiții
- obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fleandură | flenduri |
| genitiv-dativ | flendurii | flendurilor |
| vocativ | fleandură | flendurilor |
| articulat | fleandura | flendurile |