fleancă
/ˈfle̯an.kə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (fam.; depr.) gură (ca organ al vorbirii).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fleancă | flenci |
| genitiv-dativ | flencii | flencilor |
| vocativ | fleancă | flencilor |
| articulat | fleanca | flencile |