fleață
/ˈfle̯a.ʦə/Etimologie
Din fleț.
Definiții
- (fam.) persoană naivă, bleagă, nedescurcăreață.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fleață | flețe |
| genitiv-dativ | fleței | flețelor |
| vocativ | fleațo | flețelor |
| articulat | fleața | flețele |
Din fleț.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fleață | flețe |
| genitiv-dativ | fleței | flețelor |
| vocativ | fleațo | flețelor |
| articulat | fleața | flețele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică