flanc
/flank/Etimologie
Din franceză flanc.
Definiții
- extremitatea din stânga sau din dreapta a unei formații sau a unui dispozitiv de luptă.
- fiecare dintre cele două părți laterale ale peretelui abdominal, cuprinse între ultima coastă și șold.
- fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal la animale.
- fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc.
- foaie de carton special, folosită în poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matrițelor de stereotipie.
- nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | flanc | flancuri |
| genitiv-dativ | flancului | flancurilor |
| vocativ | flancule | flancurilor |
| articulat | flancul | flancurile |