flanșă
/'flan.ʃə/Etimologie
Din germană Flansche.
Definiții
- bordură la capătul unei piese, făcând sau nu corp comun cu piesa, care constituie organul de legătură, de obicei prin șuruburi, cu o altă piesă.
- piesă plată care servește la îmbinarea etanșă în prelungire sau de ramificație a unor piese, conducte etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | flanșă | flanșe |
| genitiv-dativ | flanșei | flanșelor |
| vocativ | flanșă | flanșelor |
| articulat | flanșa | flanșele |