flamin
/fla'min/Etimologie
Din franceză flamine < latină flamen, flaminis.
Definiții
- preot cu atribuții speciale în vechea Romă, care slujea fie 3 zeități principale, fie alte 12 divinități mai mici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | flamin | flamini |
| genitiv-dativ | flaminului | flaminilor |
| vocativ | flaminule | flaminilor |
| articulat | flaminul | flaminii |