fiuț
/fiˈuʦ/Etimologie
Din fiu + sufixul -uț.
Definiții
- (pop.) fiuleț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fiuț | fiuți |
| genitiv-dativ | fiuțului | fiuților |
| vocativ | fiuțule | fiuților |
| articulat | fiuțul | fiuții |
fiut
/fjut/Etimologie
Onomatopee.
Definiții
- rarexclamație prin care se sugerează plecarea sau dispariția rapidă a cuiva sau a ceva.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică