fiuleț
/fi.uˈleʦ/Etimologie
Din fiu + sufixul (u)leț.
Definiții
- diminutiv al lui fiu; fiuț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fiuleț | fiuleți |
| genitiv-dativ | fiulețului | fiuleților |
| vocativ | fiulețule | fiuleților |
| articulat | fiulețul | fiuleții |
Din fiu + sufixul (u)leț.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fiuleț | fiuleți |
| genitiv-dativ | fiulețului | fiuleților |
| vocativ | fiulețule | fiuleților |
| articulat | fiulețul | fiuleții |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică