firuț
/fi'ruʦ/Etimologie
Din fir + sufixul -uț.
Definiții
- (reg.) firicel.
- (bot.) (Poa) numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | firuț | firuțe |
| genitiv-dativ | firuțului | firuțelor |
| vocativ | firuțule | firuțelor |
| articulat | firuțul | firuțele |
Sinonime: 1: firicel