firicică
/fi.ri'ʧi.kə/Etimologie
Din fir + sufixul -icică.
Definiții
- (bot.) (Filago germanica sau Filago vulgaris) plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | firicică | firicele |
| genitiv-dativ | firicelei | firicelelor |
| vocativ | firicică | firicelelor |
| articulat | firicica | firicelele |
Sinonime: (bot.) (reg.) cenușie, lânăriță, mucedător, mucezea, mucezeală, mucezică