filozofie
/fi.lo.zoˈfi.e/Etimologie
Din greacă antică φιλοσοφία (filosofía); compus din φίλος (fílos, "iubit") + σοφία (sofía, "înțelepciune"). Confer franceză philosophie.
Definiții
- știință constituită dintr-un ansamblu închegat de noțiuni și idei, care interpretează și reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepție generală despre lume și viață.
- totalitatea concepțiilor și a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei științe.
- raratitudine (înțeleaptă) față de întâmplările vieții; mod specific de a privi problemele vieții.
- (fam.) lucru greu de făcut, problemă greu de rezolvat.
- (iron.) vorbire încurcată și abstractă.
Exemple
- A început o filozofie!
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | filozofie | filozofii |
| genitiv-dativ | filozofiei | filozofiilor |
| articulat | filozofia | filozofiile |
Sinonime: 3: înțelepciune