filozoafă
/fi.lo'zo̯a.fə/Etimologie
Din filozof.
Definiții
- persoană care se ocupă cu filozofia, care studiază și prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei, care are o concepție proprie în domeniul filozofiei; gânditoare.
- (pop.) persoană învățată, priceput în toate; (spec.) astrologă.
- persoană care are o atitudine înțeleaptă față de viață.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | filozoafă | filozoafe |
| genitiv-dativ | filozoafei | filozoafelor |
| vocativ | filozoafo | filozoafelor |
| articulat | filozoafa | filozoafele |