filament
/fi.la'ment/Etimologie
Din franceză filament ← latină fiamentum.
Definiții
- formație organică filiformă, care intră în componența unui țesut animal sau vegetal; fibră.
- picioruș de susținere a anterei la o stamină.
- fir metalic din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent când este străbătut de curent electric.
- formație întunecoasă care apare în cromosferă, însoțind erupțiile solare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | filament | filamente |
| genitiv-dativ | filamentului | filamentelor |
| vocativ | filamentule | filamentelor |
| articulat | filamentul | filamentele |