ființare
/fi.in'ʦa.re/Etimologie
Din a ființa.
Definiții
- existență, viață, ființă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ființare | ființări |
| genitiv-dativ | ființării | ființărilor |
| vocativ | ființare | ființărilor |
| articulat | ființarea | ființările |
Din a ființa.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ființare | ființări |
| genitiv-dativ | ființării | ființărilor |
| vocativ | ființare | ființărilor |
| articulat | ființarea | ființările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică