figură
/fi'gu.rə/Etimologie
Din franceză figure < latină figura.
Definiții
- înfățișare a feței, a obrazului cuiva; chip, față, obraz.
- imagine plastică a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc.
- (la jocul de cărți) carte care reprezintă diverse personaje (valet, damă etc.).
- (la șah) fiecare dintre piesele de joc, având forme caracteristice.
- grămadă de nisip, de pietriș etc., care a fost clădită în formă de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai ușor volumul.
- persoană; (în special) persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate.
- poziție sau ansamblu de poziții și de mișcări la dans, la balet, la scrimă, la patinaj etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | figură | figuri |
| genitiv-dativ | figurii | figurilor |
| vocativ | figură | figurilor |
| articulat | figura | figurile |