verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză figurer.
Definiții
- (v.intranz.) a fi prezent undeva, a lua parte la ceva.
- (v.intranz.) a se afla înregistrat, înscris undeva.
- (v.tranz.) (rar) a înfățișa ceva (în artele plastice).
- (v.tranz.) (franțuzism înv.; construit cu dativul) a-și închipui, a-și imagina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | figura | figurau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză figure < latină figura.
Definiții
- înfățișare a feței, a obrazului cuiva; chip, față, obraz.
- imagine plastică a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc.
- (la jocul de cărți) carte care reprezintă diverse personaje (valet, damă etc.).
- (la șah) fiecare dintre piesele de joc, având forme caracteristice.
- grămadă de nisip, de pietriș etc., care a fost clădită în formă de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai ușor volumul.
- persoană; (în special) persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate.
- poziție sau ansamblu de poziții și de mișcări la dans, la balet, la scrimă, la patinaj etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | figură | figuri |
| genitiv-dativ | figurii | figurilor |
| vocativ | figură | figurilor |
| articulat | figura | figurile |