fideiusiune
/fi.de.ju.siˈu.ne/Etimologie
Din franceză fidéjussion < latină fidejussio, fidejussionis.
Definiții
- contract prin care o persoană se angajează în fața creditorului să execute obligația debitorului în cazul când acesta nu ar executa-o el însuși în termen.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fideiusiune | — |
| genitiv-dativ | fideiusiunii | — |
| vocativ | fideiusiune | — |
| articulat | fideiusiunea | — |