fermitate
/fer.mi'ta.te/Etimologie
Din ferm + sufixul -itate (după franceză fermeté).
Definiții
- însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate.
- hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie.
Exemple
- Vocea lui căpătase mai multă fermitate.
- N-a avut fermitatea să suporte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fermitate | — |
| genitiv-dativ | fermității | — |
| articulat | fermitatea | — |
Sinonime: 1: hotărâre, siguranță, 2: putere, tărie