fermecătorie
/fer.me.kə.to'ri.e/Etimologie
Din fermecător + sufixul -ie.
Definiții
- (pop.) faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fermecătorie | fermecătorii |
| genitiv-dativ | fermecătoriei | fermecătoriilor |
| vocativ | fermecătorie | fermecătoriilor |
| articulat | fermecătoria | fermecătoriile |