ferfenițire
/fer.fe.ni'ʦi.re/Etimologie
Din a (se) ferfeniți.
Definiții
- (pop. și fam.) acțiunea de a (se) ferfeniți și rezultatul ei; ferfenițit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ferfenițire | ferfenițiri |
| genitiv-dativ | ferfenițirii | ferfenițirilor |
| vocativ | ferfenițire | ferfenițirilor |
| articulat | ferfenițirea | ferfenițirile |