feregea
/fe.reˈʤe̯a/Etimologie
Din turcă ferāce.
Definiții
- manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită.
- văl cu care femeile musulmane își acoperă fața.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | feregea | feregele |
| genitiv-dativ | feregelei | feregelelor |
| vocativ | feregea | feregelelor |
| articulat | feregeaua | feregelele |