ferăstrău
/fe.rəs'trəw/Etimologie
Din firiz + sufixul -ău (contaminat cu fereastră sau a ferestrui).
Definiții
- unealtă sau mașină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), pusă în mișcare manual sau pe cale mecanică și folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.).
- instrument muzical alcătuit dintr-o lamă de metal care se freacă cu un arcuș pentru a emite sunete.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ferăstrău | ferăstraie |
| genitiv-dativ | ferăstrăului | ferăstraielor |
| vocativ | ferăstrăule | ferăstraielor |
| articulat | ferăstrăul | ferăstraiele |