fenomenologie
/fe.no.me.no.lo'ʤi.e/Etimologie
Din franceză phénoménologie.
Definiții
- curent în filozofie care își propune să studieze fenomenele conștiinței prin prisma orientării și a conținutului lor, făcând abstracție de omul real, de activitatea lui psihică concretă și de mediul social.
- (la Hegel) teorie filozofică în care se afirmă primatul conștiinței asupra existenței și se încearcă în mod rațional descrierea procesului dezvoltării conștiinței.
- studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, așa cum se manifestă ele în timp și spațiu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fenomenologie | — |
| genitiv-dativ | fenomenologiei | — |
| vocativ | fenomenologie | — |
| articulat | fenomenologia | — |