fenomenalism
/fe.no.me.na'lism/Etimologie
Din rusă фeномeнализм (fenomenalizm), franceză phénoménalisme.
Definiții
- concepție filozofică după care omul poate cunoaște numai latura exterioară a fenomenelor, nu esența lucrurilor, a proceselor etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fenomenalism | — |
| genitiv-dativ | fenomenalismului | — |
| vocativ | fenomenalismule | — |
| articulat | fenomenalismul | — |