fenomen
/fe.no'men/Etimologie
Din franceză phénomène.
Definiții
- manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit.
- proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate.
- fapt.
- aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fenomen | fenomene |
| genitiv-dativ | fenomenului | fenomenelor |
| vocativ | fenomenule | fenomenelor |
| articulat | fenomenul | fenomenele |