feștelitor
/feʃ.te.li'tor/Etimologie
Din a feșteli + sufixul -tor.
Definiții
- (reg.; peior.) care scrie urât sau prost, care mâzgălește.
Din a feșteli + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | feștelitor | feștelitori |
| genitiv-dativ | feștelitorului | feștelitorilor |
| vocativ | feștelitorule | feștelitorilor |
| articulat | feștelitorul | feștelitorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică