fațetă
/fa'ʦe.tə/Etimologie
Din franceză facette (refăcut după față).
Definiții
- fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc.
- (fig.) fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu.
- (tipogr.) placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fațetă | fațete |
| genitiv-dativ | fațetei | fațetelor |
| vocativ | fațetă | fațetelor |
| articulat | fațeta | fațetele |