fațadă
/fa'ʦa.də/Etimologie
Din franceză façade (refăcut după față).
Definiții
- fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; (spec.) partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fațadă | fațade |
| genitiv-dativ | fațadei | fațadelor |
| vocativ | fațadă | fațadelor |
| articulat | fațada | fațadele |