favoare
/fa'vo̯a.re/Etimologie
Din franceză faveur.
Definiții
- avantaj acordat cuiva, cu preferință față de alții; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; hatâr.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | favoare | favoruri |
| genitiv-dativ | favoarei | favorurilor |
| vocativ | favoare | favorurilor |
| articulat | favoarea | favorurile |