fatuitate
/fa.tu.iˈta.te/Etimologie
Din franceză fatuité < latină fatuitas, fatuitatis.
Definiții
- (livr.) îngâmfare, înfumurare care ascunde prostia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fatuitate | — |
| genitiv-dativ | fatuității | — |
| vocativ | fatuitate | — |
| articulat | fatuitatea | — |