fatalitate
/fa.ta.li'ta.te/Etimologie
Din franceză fatalité < latină fatalitas, fatalitatis.
Definiții
- forță supranaturală care ar determina în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum.
- ceea ce este de neînlăturat, inevitabil.
- concurs nefericit de împrejurări (care nu poate fi evitat).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fatalitate | fatalități |
| genitiv-dativ | fatalității | fatalităților |
| vocativ | fatalitate | fatalităților |
| articulat | fatalitatea | fatalitățile |