verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză fasciner < latină fascinare.
Definiții
- (v.tranz.) a atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea.
- (v.tranz.) a produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri (atrăgătoare) ieșite din comun; a captiva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | fascina | fascinau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din italiană fascina, franceză fascine.
Definiții
- mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | fascină | fascine |
| genitiv-dativ | fascinei | fascinelor |
| vocativ | fascină | fascinelor |
| articulat | fascina | fascinele |