farmec
/ˈfar.mek/Etimologie
Din latină pharmacum.
Definiții
- (în basme și în superstiții) acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloace magice întrebuințate pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie.
- ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva.
- desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător.
Exemple
- Farmecul pădurii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | farmec | farmece |
| genitiv-dativ | farmecului | farmecelor |
| vocativ | farmecule | farmecelor |
| articulat | farmecul | farmecele |