faringe
/faˈrin.ʤe/Etimologie
Din italiană faringe Confer franceză pharynx.
Definiții
- (anat.) canal membranos și musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care pornește de la cavitatea bucală și sfârșește la esofag și care constituie locul de încrucișare a căilor respiratorii cu calea digestivă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | faringe | faringe |
| genitiv-dativ | faringelui | faringelor |
| vocativ | faringe | faringelor |
| articulat | faringele | faringele |