fantomă
/fan'to.mə/Etimologie
Din franceză fantôme < latină *fantauma, alta formă lui *fantagma. Provine din greacă φάντασμα (phántasma) ("apariție, fantasmă, spectru").
Definiții
- (în superstiții) ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă.
- (fig.) ceea ce are o existență incertă, fictivă, ceea ce (nici) nu există în realitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fantomă | fantome |
| genitiv-dativ | fantomei | fantomelor |
| articulat | fantoma | fantomele |
Sinonime: 1: apariție, arătare, duh, fantasmă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare, 2: plăsmuire