fanfară
/fan'fa.rə/Etimologie
Din franceză fanfare.
Definiții
- ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) și de percuție.
- rarinstrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale).
- (înv.) compoziție muzicală executată de o fanfară sau la un instrument de suflat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fanfară | fanfare |
| genitiv-dativ | fanfarei | fanfarelor |
| vocativ | fanfară | fanfarelor |
| articulat | fanfara | fanfarele |