fanariot
/fa.na.riˈot/Etimologie
Din neogreacă φαναριωτισ (fanariótis).
Definiții
- grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; (spec.) demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în țările românești care provenea din această pătură greacă înstărită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fanariot | fanarioți |
| genitiv-dativ | fanariotului | fanarioților |
| vocativ | fanariotule | fanarioților |
| articulat | fanariotul | fanarioții |