faliment
/fa.liˈment/Etimologie
Din germană Falliment sau italiană fallimento < din verbul fallire („a eșua, a greși”) + -mento.
Definiții
- situație de insolvabilitate în care se află un comerciant, un industriaș etc., declarată de o instanță judiciară; (fig.) ruină, eșec total.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | faliment | falimente |
| genitiv-dativ | falimentului | falimentelor |
| vocativ | falimentule | falimentelor |
| articulat | falimentul | falimentele |