falț
/falʦ/Etimologie
Din germană Falz (eisen).
Definiții
- clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei.
- fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit.
- tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare.
- îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; (p.ext.) îmbinare astfel realizată.
- (poligr.) bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | falț | falțuri |
| genitiv-dativ | falțului | falțurilor |
| vocativ | falțule | falțurilor |
| articulat | falțul | falțurile |