faianță
/fa'jan.ʦə/Etimologie
Din franceză faïence, italiană faenza.
Definiții
- produs ceramic (sub formă de plăci) cu masa albă, poroasă, acoperită cu smalț, asemănător cu porțelanul, fabricat prin ardere dintr-un amestec de caolin, feldspat, cuarț etc.; (la pl.) varietăți din produsul descris mai sus.
- obiect de olărie făcut din acest produs ceramic (adesea colorat).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | faianță | faianțe |
| genitiv-dativ | faianței | faianțelor |
| vocativ | faianță | faianțelor |
| articulat | faianța | faianțele |