faeton
/fa.e'ton/Etimologie
Din franceză phaéton.
Definiții
- trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane.
- vehicul ușor, cu două roti, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; șaretă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | faeton | faetoane |
| genitiv-dativ | faetonului | faetoanelor |
| vocativ | faetonule | faetoanelor |
| articulat | faetonul | faetoanele |